S-ar putea sa existe viata pe Luna la urma urmei: mii de creaturi practic indestructibile care pot rezista la radiatii extreme, caldura dogoritoare, temperaturile cele mai mici ale Universului si decenii fara hrana. Aceste fiinte inspaimantatoare nu sunt extraterestre, ci in schimb pamanteni microscopici cunoscuti sub numele de tardigrade, care probabil au prins viata in urma unei prabusiri la aterizare pe suprafata lunara de catre sonda israeliana Beresheet in aprilie, a declarat marti organizatia americana responsabila de calatoria lor.
Pe baza unei analize a traiectoriei navei spatiale si a compozitiei dispozitivului in care au fost depozitate micro-animalele, „credem ca sansele de supravietuire pentru tardigrade … sunt extrem de mari”, a spus Nova Spivack, co-fondator si presedinte al Fundatia Arch Mission, a declarat pentru AFP.
Organizatia non-profit este dedicata raspandirii unor copii ale cunostintelor umane si biologiei Pamantului in intregul Sistem Solar, o cautare asemanatoare cu crearea unei “Enciclopedii Galactice”, sugerata prima data de scriitorul de Sci-Fi Isaac Asimov.
“Tardigradele sunt ideale pentru a fi incluse, deoarece sunt microscopice, multicelulare si una dintre cele mai durabile forme de viata de pe planeta Pamant”, a spus Spivack.
El a adaugat ca aceste creaturi diminutive, care au o dimensiune mai mica de un milimetru (0,04 inci), fusesera deshidratate pentru a le plasa in ’’animatie suspendata’’, apoi „inchise intr-un clei epoxidic si ar trebui sa fie reexaminate in viitor”.
Tardigradele au fost depozitate in „Biblioteca lunara”, un dispozitiv de nanotehnologie care seamana cu un DVD si contine o arhiva de 30 de milioane de pagini din istoria umana vizualizata sub microscopuri, precum si ADN-ul uman.
Spivack este sigur ca a supravietuit acestui impact – dar nu reprezinta primul cod genetic sau formele de viata care trebuie depuse pe corpul ceresc steril.
Aceasta distinctie apartine ADN-ului si microbilor continuti in cele aproape 100 de saci de fecale si urina lasate in urma de astronautii americani in timpul debarcarilor lunare Apollo din 1969-1972.
Tardigradele pot trai in apa sau pe uscat si sunt capabile sa supravietuiasca la temperaturi de pana la 150 de grade Celsius (302 grade Fahrenheit) si pana la minus 272 grade Celsius (-458 Fahrenheit), desi pentru cateva minute.
Animalele cu opt picioare, pot trai pe uscat intr-o coaja lipsita de viata timp de zeci de ani, de asemenea, pot rezista la presiune aproape nula in spatiul exterior si la adancimile zdrobitoare ale santului Mariana.
Daca n-ar lua foc intr-o explozie, in teorie ar putea supravietui presiunii minuscule pe suprafata lunara si a temperaturilor extreme, a declarat William Miller pentru AFP, un expert tardigrad la Universitatea Baker.
„Dar pentru a deveni activi, pentru a creste, a manca si a se reproduce, ar avea nevoie de apa, aer si hrana”, astfel incat nu ar fi posibil ca acestia sa se inmulteasca si sa formeze o colonie, a adaugat el.
Astrobiologul NASA, Cassie Conley, a declarat ca timpul lor de supravietuire va depinde de starea locului si de temperaturile la care sunt expusi.
“Daca nu se incalzesc prea mult, este posibil sa poata supravietui destul de mult timp (multi ani)”, a spus ea pentru AFP.
„Mi-ar ingrijora faptul ca animalele ar fi afectate de substantele chimice toxice provenite din epoxidice sau lipici” folosite pentru depozitarea lor, spre deosebire de conditiile din spatiu, a adaugat ea.
Chiar daca vietuitoarele au trait cativa ani, nu exista nicio misiune cu echipaj uman pe Luna pana la programul Artemis al NASA, in 2024, la polul sud – departe de locul de prabusire al Beresheet-ului pe Marea Serenitatii.
“Este putin probabil ca acestia sa fie salvati la timp, asa ca presupunerea mea este ca, chiar daca au supravietuit, nu mai au mult de trait “, a spus Rafael Alves Batista, fizician la Universitatea din Sao Paulo, care a fost co-autor al unei lucrari din 2017 privind rezistenta extrema a tardigradelor, a declarat pentru AFP.
Sursa: gadgets.ndtv.com
Leave a Reply